Fresh de mere, morcovi si ghimbir

Ingrediente:

  • mere
  • morcovi
  • ghimbir

Mod de preparare:

  • Dupa ce le spalati si taiati, le stoarceti cu ajutorul storcatorului de fructe si legume.

PS: Atentie la ghimbir! Sa nu puneti mult daca nu sunteti obisnuiti cu gustul lui iute-aromat! Eu am pus ghimbir de marimea unei nuci.Si…cateva date despre ghimbir…

Ghimbirul (Zingiber officinale), denumit în trecut şi ghimber, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată şi constantă precum şi de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o forma neregulată, contorsionată si e noduros, atingând până la 5-6 centimetri în lungime. Ghimbirul e deosebit de preţuit în bucătăriile orientale cum ar fi cea chineză, indiană, tailandeză, etc. Rizomul nu se consumă crud, ci se curăţă îndepărtându-se coaja, şi se taie în felii care se gătesc ca acompaniment la cărnuri sau sosuri, în salate, curry-uri etc. Ghimbirul se consumă câteodată în forma sa pisată, marunţită. În acest caz ghimbirul e o pulbere fină asemănătoare piperului alb. De altfel un nume alternativ al ghimbirului, introdus de turci în Moldova şi Muntenia a fost cel de ‘piper alb’. Denumirea de ghimbir a fost folosită mai ales în Banat şi Ardeal provenind din maghiarul gyömber, iar apoi s-a impus în intreaga ţară. În fostele colonii britanice, cum ar fi Canada, Australia, Jamaica, Kenia, se consumă o aşa-zisă „bere” din ghimber (ginger beer) care de fapt este o băutură ne-alcoolică, răcoritoare.

Utilizari culinare

Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit in absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe si feluri principale, pana la deserturi si bauturi. Desi a fost inca de pe vremea romanilor un condiment important, popularitatea acestuia a scazut temporar in Europa, cel mai probabil din cauza ca ghimbirul proaspat era arareori comercializat pe continent. Situatia s-a schimbat o data ce acesta a devenit mult mai disponibil, si datorita popularitatii crescute a bucatariei asiatice.

Daca ghimbirul proaspat este fiert, iuteala sa creste, iar aroma scade. Thailandezii folosesc ghimbir dat prin razatoare, alaturi de alte condimente, la prepararea pastele de curry. Indonezienii utilizeaza frecvent paste condimentate pe baza de ghimbir proaspat si ardei iuti proaspeti, cu care marineaza carnea inainte de a o gati.

Ghimbirul prajit are un gust diferit, iuteala sa domolindu-se. Merge foarte bine prajit alaturi de usturoi, sau ceapa. Indienii folosesc adesea aceasta tehnica pentru a obtine sosuri delicioase cu care asezoneaza mancarurile de legume si carne.

In bucataria chineza ghimbirul este folosit atat prajit cat si fiert. Mancarea care fierbe inabusit mai mult timp este aromata cu feliute de ghimbir, care isi elibereaza aroma destul de repede. Tehnica chinezeasca stir-fry (chao), care inseamna gatirea pe foc iute, rapida a mancarii, cu amestecare continua, cere adesea ghimbir maruntit sau dat prin razatoare.

Ghimbirul ocupa un loc important in bucataria japoneza, unde este folosit in cantitati mici. De exemplu, carnea de pui este aromata prin stropire cu sucul obtinut prin stoarcerea ghimbirului proaspat. Ghimbirul murat, (beni shoga), este preparat din rizomi foarte tineri si este adesea servit alaturi de sushi.

”Ginger ale” este o bautura foarte populara in America de Nord. Nu este o bere fermentata, ci doar zahar, extract de plante si apa gazoasa. Oricum, in Evul Mediu ghimbirul a fost folosit si la aromatizarea berii adevarate.

In Europa intalnim ghimbirul in mod special in bucataria ungureasca traditionala unde cunoaste o utilizare frecventa in condimentarea unor fripturi, de obicei mai grase, sau la mancaruri mai grele (din fasole, linte, varza), dar si la deserturi (de ex. cozonacul cu ghimbir proaspat).

Ghimbirul uscat este destul de diferit ca gust si nu poate substitui rizomul proaspat. El este doar un ingredient optional in unele amestecuri de condimente, ca pudra de curry, ”5 arome” si berebere. Ghimbirul uscat nu este folosit in regiunile unde acesta este cultivat. Gustul sau este mai mult aromat decat iute si este folosit si la prepararea unor deserturi.

Utilizari medicale

Abia la începutul anilor 1980 cercetătorii occidentali s-au preocupat de virtuţile terapeutice ale ghimbirului, in special rizomul.

  • În răceală, acţionează asupra plămânilor, stomacului şi splinei. O rădăcină proaspătă de ghimbir, rasă şi fiartă în 250 ml apă, timp de 10 minute, produce un ceai cu efecte remarcabile în tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducând şi o senzaţie puternică de încălzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant. Atunci când febra nu cedează, fierbeţi 100 g ghimbir proaspăt în 500 ml apă şi spălaţi tot corpul cu zeama rezultată. Dacă tusea nu vrea să vă lase în pace, stoarceţi o rădăcină de ghimbir şi amestecaţi sucul cu puţină miere şi 250 ml apă fierbinte; beţi câte 1-2 căni pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în inflamaţiile gâtului, sinuzite, răguşeală, febră, eliminare de mucozităţi şi congestii respiratorii.
  • Indigestia poate fi tratată dacă mâncaţi căteva bucăţele de tulpină de ghimbir proaspăt. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele, dă poftă de mâncare, neutralizează toxinele, în vreme ce o cană de suc din aceeaşi parte a plantei vă poate scăpa de un sughiţ rebel, greaţă sau vomă, ori chiar de o toxiinfecţie alimentară.
  • Reumatism: Rapoarte medicale din diverse spitale chinezeşti arată că injectarea unei soluţii de 5-10% suc de ghimbir în zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice.
  • În caz de greaţă, se ţine în gură, sub limbă, o bucăţică de rădăcină de ghimbir. Senzaţia de greaţă şi vomă va dispărea imediat.
  • În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de ghimbir şi morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctură de ghimbir care eliberează plămânul de secreţii.0.5-1.5 g de praf de rădăcină de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, înainte de masă, înlătură durerile de cap de natură nevralgică şi spastică, greţurile şi voma (la femeile însărcinate), tratează bronşita şi astmul bronşic, frigiditate, cataracta.

 

Acest articol a fost publicat în Bauturi și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s